1. Geografie fizică
Scopul acestei compilări de hărți este China de Est, inclusiv Jiangsu, Zhejiang, Fujian, Jiangxi, Anhui, Taiwan și Shanghai. Se află pe coasta de sud-est a țării mele, cu Shandong în nord, Henan, Hubei și Hunan în vest și Guangdong în sud. , La granița cu Marea Galbenă și Marea Chinei de Est în est, suprafața terestră este de aproximativ 650.000 km2, iar nivelul terenului este de la 2 la 5. Clima din regiune este împărțită de râul Huai ca zonă temperată caldă și subtropicală zona. Zona Xuhuailian are un climat musonic temperat și semi-umed. Sudul Jiangsu, Anhui, Jiangxi, Fujian, Zhejiang și Shanghai sunt toate subtropicale umede, cu excepția zonelor de coastă afectate de reglementarea climatului marin. Clima musonică, în general ploioasă primăvara și ploi abundente vara, zonele de coastă sunt afectate de taifunuri la începutul verii și toamnei, care vor avea un anumit impact asupra activităților de producție.
1. Topografie
China de Est poate fi împărțită în două unități geomorfe majore: piciorul nordic al muntelui Dabie-Susong-Chaohu-Chuxian-Yangzhou-Yixing-Changxingzi-Hangzhou-Shaoxing-Ningbo ca linie, nordul și estul graniței este câmpia ; granița este Sudul și vestul sunt dealuri mijlocii și joase. Terenul din regiune este înalt în vest și jos în est. Dealurile și munții din vest reprezintă mai mult de 70% din suprafața totală, iar estul este dominat de câmpii.
Zona de munte și dealuri joase și medii include dealurile și dealurile joase din zona de frontieră a Zhejiang și Anhui, dealurile și dealurile joase din estul Jiangxi, dealurile din mijlocul Jiangxi, dealurile și dealurile joase de la frontieră din Hunan și Jiangxi, dealurile joase ale rocilor vulcanice din Fujian și Zhejiang, munții mici și mijlocii din Fujian și munții mari și mici dintre bazin. Munții peste 1000 m deasupra nivelului mării includ Muntele Dabie, Muntele Huangshan, Muntele Jiuhua, Muntele Wuyi, Muntele Nanling, Muntele Jiuling, Muntele Mufu, Muntele Luoxiao, Muntele Suzhe, Muntele Zhejiang de Sud, Baishanzu, Piyunling, Muntele Yandang de Sud, Muntele Bei Yandang, Munții Mindong etc.
Câmpiile includ în principal Câmpia Huanghuai, Delta Râului Yangtze, Câmpia Huaibei, Câmpia Lacului Poyang și Câmpia Ningshao. Există, de asemenea, o serie de câmpii mici în sudul Zhejiang și estul Fujianului, cum ar fi Câmpia Wen (Ling) Huang (Rock), Câmpia Wen (Stat) Rui (An), Câmpia Zhangzhou, Câmpia Fuzhou, Câmpia Putian, Câmpia Quanzhou, etc.
2. Sistemul de apă și lacul
Sistemul de apă nordic din regiune aparține a două bazine hidrografice majore, râul Yangtze și râul Huai. Râul Huai traversează partea de nord a Anhui și Jiangsu, iar afluenții săi principali sunt Yinghe, Xifei, Guohe, Huihe și Pihe. Râul Huai curgea inițial direct în mare. Mai târziu, sistemul de apă Huaibei a fost deranjat de redirecționarea râului Galben spre sud. Sedimentele au blocat cursurile de apă ale râului inferior Huai și s-au acumulat pentru a forma lacul Hongze. Debitul de apă a fost deviat către sud sau canalul principal de irigații. La nord de vechiul curs al râului Galben se află Yihe, Shuhe, Liutanghe, Yanhe etc. și la sud Canalul Sishui, Zhongyunhe, Liyunhe, Chuanchanghe și Tongyang.
Râul Yangtze curge din Hubei prin Jiangxi, Anhui și Jiangsu și intră în mare la Wusongkou din Shanghai. Lacul Poyang, care este conectat la râul Yangtze, se alătură celor cinci sisteme de apă din Ganjiang, Fuhe, Xiushui, Xinjiang și Pojiang din Jiangxi. Râul Qiupu, râul Yuxi, râul Qingyi etc. Principalele afluenți ai râului Yangtze din Jiangsu sunt râul Qinhuai și râul Chuhe. Canalul Mare, râul Danjin Cao, râul Xicheng, râul Dongqing, râul Wangyu, râul Liu și alte sisteme de apă care curg spre secțiunea sudică a Jiangsu sunt conectate la lacul Taihu, reunind râul Zhejiang Xitiaoxi, râul Jingxi și râul Shanghai Huangpu , formând o țesătură încrucișată de canale, mii de lacuri și sute de lacuri. Rețeaua de apă suspendată Jiangnan. Cu excepția unor sisteme de apă din sudul Jiangxi și sudul Anhui, majoritatea sistemelor de apă din sudul regiunii aparțin bazinelor hidrografice de pe coasta de sud-est.
Râurile care intră direct în mare în Zhejiang includ Tiaoxi, râul Qiantang, râul Cao&# 39, râul Yongjiang, râul Wujiang, râul Oujiang, râul Feiyun și râul Aojiang. Dintre acestea, râul Qiantang este cel mai mare râu din regiunea Zhejiang. Acesta provine de la granița Anhui, Zhejiang și Jiangxi și se varsă în Golful Hangzhou. Are o lungime de 494 km, iar bazinul reprezintă o treime din suprafața provinciei&# 39.
Fujian este un sistem de apă asemănător rețelei, cu Jiaoxi, Huotongxi, Minjiang, Jinjiang și Jiulongjiang de la nord la sud. Râul Minjiang este cel mai mare sistem de apă cu trei surse, Jianxi, Futunxi și Shaxi, toate care au originea în Muntele Wuyi. Afluenții din aval includ Jiuxi și Dazhangxi la est de Fuzhou, care sunt injectați în Marea Chinei de Est cu doi afluenți. Lungimea totală este de 577 km, iar bazinul reprezintă aproximativ jumătate din suprafața provinciei&# 39. Al doilea este râul mare sudic al râului Jiulong, râul principal are o lungime de 258 km.
Diferitele bazine hidrografice din zona de mai sus sunt bogate în resurse de apă de suprafață. Debitul apei de tranzit externe este de 1080,3 miliarde m3, din care râul Yangtze este 10395 miliarde m3, râul Huaihe este 32,4 miliarde m3, iar râul Yishu este 8,4 miliarde m3. Sistemele de apă din sud provin în principal din provinciile Fujian, Zhejiang și Jiangxi, cu o scurgere medie anuală de 445,9 miliarde m3.
Principalele lacuri din zonă sunt Lacul Taihu, Lacul Poyang, Lacul Chaohu, Lacul Weishan, Lacul Hongze, Lacul Dongqian, Lacul Yangcheng, Lacul Vest, Lacul Long etc. Volumul de stocare ajustat este de 154,2 miliarde m3.
3. Clima
Zona este vastă, iar clima este schimbătoare. Linia principală a canalului de irigații Huaihe-Subei este linia de separare între zona caldă temperată și zona subtropicală. De la nord la sud, trece de la un climat cald musonic temperat semi-umed la o zonă climatică musonică umedă subtropical-tropicală. Zona este în general afectată de ocean. Vara este ploios. Precipitațiile medii anuale sunt de aproximativ 800-2000 mm, crescând de la nord la sud. Precipitațiile de vară sunt de aproximativ 36% -60% din anual; temperatura medie anuală este cuprinsă între 13-22 ℃ Cele patru anotimpuri sunt distincte, cu o temperatură minimă extremă de –23,1 ° C (5 februarie 1969, Lacul Qingyi, Shuyang); o temperatură maximă extremă de 41,9 ° C (6 august 1966, Changhua, Lin'an). Perioada fără îngheț este de 200 până la 270 de zile. Principalele dezastre meteorologice includ seceta de vară, valul rece, taifunul, ploaia, înghețul, vântul fierbinte uscat și grindina.
4. Zona de coastă
Linia de coastă a acestei zone se întinde pe aproximativ 6654 km, linia de coastă este sinuoasă, există multe porturi și insule. Printre acestea, zona Lianyungang de la capătul nordic este o coastă pietroasă, plaja Subei și plaja Shanghai sunt nisipuri aluvionare și coaste noroioase; sudul golfului Hangzhou este o coastă pietroasă, iar peninsulele mai mari din estul Zhejiang includ Peninsula Chuanshan, Peninsula Xiangshan, Peninsula Chumen-Yuhuan etc., porturile mai mari includ Golful Hangzhou, Golful Xiangshan, Golful Sanmen, Golful Taizhou, Golful Wenzhou , etc. Insulele de coastă sunt punctate. Insulele mai mari includ Zhoushan, Daishan, Liuheng, Jintang, Nantian, Sijiao, Dongtou etc. Există mai mult de 50 de porturi naturale în zonă, printre care portul Shanghai este cel mai mare port din regiune, iar portul Lianyungang este construit în Europa. Capul de pod estic al podului continental asiatic, portul Ningbo Beilun și arhipelagul Zhoushan se îndreaptă spre portul estic al Chinei; există, de asemenea, porturi importante precum portul Nantong, portul Jiaojiang, portul Wenzhou, portul Fuzhou și portul Quanzhou.
2. Prezentare geologică
China de Est este situată pe marja continentală activă a Pacificului de Vest (cunoscută și sub numele de marja continentală a Chinei de Sud-Est), delimitată de Centura Taiwanului Rift Valley în est, incluzând blocul Yangtze, Cathaysia Orogen, blocul China de Nord, și bazinul arcului din Pacificul de Vest. Pliuri caledoniene. La sfârșitul Silurianului, blocurile Cathaysia și Yangtze au fuzionat în cele din urmă pentru a forma blocul din China de Sud, cu implicarea subsolului metamorfic superficial neoproterozoic la paleozoic timpuriu și a blocurilor metamorfice paleo și mesoproterozoice; paleozoicul târziu până în triásicul mediu au fost în principal mări de mică adâncime După mișcarea indosiniană, întreaga zonă a devenit un bloc funciar unificat. În perioada Yanshanian, sistemul dinamic tectonic a cunoscut o tranziție de la o structură EW-strike la o structură NE-NNE-strike și o structură dominată de compresie-magmă Transformarea sistemului orogen în bazinul extensiv și sistemul de gamă dominat de extensie. Pacificul de coastă mezozoic și cenozoic are activități puternice de marjă continentală. A experimentat interacțiunea mai multor plăci majore, cum ar fi Eurasia, Oceanul Paleo-Asiatic, Isawa / Kura și Marea Filipine. Au apărut două sisteme dinamice tectonice succesive. Conversie mare (tranziția T3-K1 de la domeniul tectonic paleo-asiatic est-vest la NE la marginea continentală paleo-Pacifică; conversia sistemului de șanț-arc K2-E prin conversie în bazinul de rift intracontinental de subțire extensivă), Indochina-Yanshan grupul de linii structurale format de mișcare este aproape de tendința EW, iar celălalt este tendința NE-NNE. Se dezvoltă bazine cu defecte intracontinentale, iar activitatea magmatică este puternică.
